Sunetul unui termostat ieftin care cedează este distinctiv. Nu este un bip sau o alarmă; este un mecanic clic-clac care se aude la fiecare patruzeci și cinci de secunde.
Instalezi un emițător de căldură ceramic de 150W, îl conectezi la un controler standard on/off și setezi cadranul la 90°F. În decurs de o oră, camera sună ca o lumină stroboscopică în mișcare lentă. Releul face clic și se activează. Încălzitorul pornește cu un vuiet. Treizeci de secunde mai târziu, sonda atinge 90°F. Clic. Oprit. Aerul se răcește instantaneu. Clic. Pornit.
Această ciclicitate rapidă nu te înnebunește doar; distruge releul din interiorul controlerului. Mai rău, stresează animalul. Chiar dacă sursa de căldură este invizibilă, reptila ta este supusă unui „efect disco” de oscilații de temperatură. Dacă folosești un bec care emite lumină, este și mai rău. Ai creat o lumină stroboscopică literală care provoacă o reacție de stres la animalul tău.
Putem discuta despre calitatea releelor generice mai târziu, dar controlerul $40 de obicei nu este vinovatul. Problema este plasarea sondei. Ceri unei bucăți de plastic să măsoare „temperatura aerului” în timp ce îi îndrepți un fascicul de căldură direct.
Minciuna fasciculului

Majoritatea crescătorilor își imaginează căldura într-un terariu pentru reptile ca apa care umple o cadă — un val blând și crescător de căldură. Așa nu funcționează becurile de putere mare pentru încălzire. Un Proiector de Căldură Profundă sau o lampă halogenă proiectează energia într-un fascicul direcțional, la fel cum o lanternă proiectează lumină.
Când atârni o sondă de termostat direct sub sursa de căldură, nu măsori temperatura aerului. Măsori cât de repede carcasa neagră de plastic a sondei absoarbe radiația infraroșie. Aceasta este problema „Radiației Incidentale”. Vârful sondei este mic și întunecat, deci absoarbe acea energie frenetic. Poate indica 110°F în câteva secunde, declanșând oprirea, în timp ce temperatura reală a aerului din jur este abia 75°F.
Aici începe confuzia. Poți îndrepta un pistol IR Klein Tools către locul de încălzire și obține o citire, în timp ce sonda atârnată indică ceva complet diferit. Pistolul măsoară temperatura suprafeței. Sonda este presupus menită să măsoare temperatura aerului, dar dacă stă în fascicul, măsoară propria temperatură a suprafeței. Este un fals pozitiv. Termostatul tău crede că treaba este făcută pentru că senzorul este fierbinte, dar animalul tău este încă rece pentru că aerul nu a avut timp să absoarbă energie.
Inspiră-te din portofoliile senzorilor de mișcare Rayzeek.
Nu găsești ceea ce vrei? Nu vă faceți griji. Există întotdeauna modalități alternative de a vă rezolva problemele. Poate că unul dintre portofoliile noastre vă poate ajuta.
Geometria și Urma Umbrei
Aruncarea banilor pe un senzor mai scump nu va rezolva asta. Trebuie să respecți geometria luminii. Trebuie să muți sonda din linia directă de foc. Sună contraintuitiv — nu vrei să controlezi căldura? Da, dar vrei să controlezi mediu ambiant rezultatul acelei călduri, nu intensitatea fasciculului în sine.
Există o metodă pentru asta pe care o numesc „Urma Umbrei”. Pornește sursa ta de căldură (dacă emite lumină) sau folosește o lanternă ținută exact unde este încălzitorul ceramic. Pune-ți mâna acolo unde intenționezi să montezi sonda. Dacă mâna ta proiectează o umbră clară, definită, acea locație este în „zona fasciculului”. Va provoca comutări rapide.
Vrei să muți sonda orizontal până când aceasta se află în „penumbră” — marginea moale a umbrei. Ar trebui să fie suficient de aproape de sursa de căldură pentru a detecta o creștere a temperaturii, dar protejată de atacul direct în infraroșu.

Într-o carcasă standard din PVC 4x2x2, asta înseamnă de obicei montarea sondei pe peretele din spate, la aproximativ 3 până la 6 inci în afara centrului față de lampa de căldură și la aproximativ 4 inci sub tavan. Distanța exactă variază — un halogen de 75W are un fascicul mai strâns decât un panou radiant de 150W — dar principiul rămâne valabil. Vrei ca sonda să măsoare acumularea căldurii în aer, nu lovitura căldurii pe plastic.
Aceasta contrazice direct standardul „Centrul Rezervorului” pe care îl vezi în aproape orice manual generic de magazin pentru animale. Ei îți spun să lași sonda să atârne chiar în mijloc. Dacă faci asta, măsori media nimicului. Ai nevoie ca sonda să protejeze partea caldă de supraîncălzire sau partea rece să nu scadă prea mult. O sondă centrală permite părții calde să atingă vârfuri periculoase înainte ca centrul să le simtă vreodată. Ignoră manualul; respectă gradientul.
Ancorarea la Masă
Aerul este volatil. Se încălzește repede și se răcește repede. Dacă sonda ta atârnă în aer, fixată doar cu o ventuză (care va ceda) sau o bucată de bandă adezivă, va reacționa la fiecare curent din cameră. Acest lucru face termostatul să fie instabil.
O abordare mai bună este să ancorezi sonda de ceva cu masă termică. Aceasta nu înseamnă să o lipești de o piatră — vom ajunge și la asta — ci să o fixezi de peretele carcasei sau de o bucată de șist. Masa atenuează volatilitatea. Acționează ca un volant termic, netezind micile vârfuri și scăderi astfel încât termostatul să primească o citire curată și stabilă.
Totuși, există o capcană periculoasă aici: Eroarea „Piatra de Încălzit”. Văd oameni care leagă sonda direct de suprafața de încălzit cu o clemă pentru că vor să știe exact cât de fierbinte este piatra. Problema apare când șopârla stă pe piatră. Corpul animalului acoperă sonda. Sonda acum măsoară temperatura burții animalului (rece), nu temperatura pietrei. Termostatul crede „E frig!” și crește încălzitorul la puterea 100%. Piatra devine tot mai fierbinte, gătind animalul de jos, pentru că senzorul este orbit de corpul animalului.
Nu monta niciodată o sondă de control unde animalul o poate bloca. Folosește un pistol IR pentru a verifica temperaturile suprafețelor; folosește sonda pentru a controla aerul.
Variabila Controlerului
Tipul de termostat pe care îl folosești dictează cât de permisivă poate fi amplasarea ta. Dacă folosești un termostat simplu On/Off (cele care fac clic), amplasarea sondei trebuie să fie perfectă. Trebuie să găsești acel punct optim unde aerul se încălzește suficient de lent pentru a preveni efectul de lumină stroboscopică.
Căutați soluții de economisire a energiei activate prin mișcare?
Contactați-ne pentru senzori de mișcare PIR complecși, produse de economisire a energiei activate de mișcare, întrerupătoare cu senzor de mișcare și soluții comerciale de ocupare/vacanță.
Dacă folosești un termostat cu reglare a intensității (ca un Herpstat sau un Habistat de înaltă calitate), sistemul este mai inteligent. Acestea folosesc logica PID (Proporțional-Integral-Derivat). Nu doar opresc alimentarea când ating ținta; reglează electricitatea, diminuând becul la 40% sau 60% putere pentru a menține o temperatură perfect constantă. Cu un termostat cu reglare a intensității, poți plasa sonda mai aproape de sursa de căldură deoarece controlerul va funcționa pur și simplu cu becul la o putere mai mică pentru a compensa.
Știu că șocul prețului este real. Un termostat bun cu reglare a intensității costă de trei ori mai mult decât un controler on/off. Dar uită-te la calcule: un termostat On/Off solicită filamentul becului de fiecare dată când pornește, arzând becuri $15 la fiecare două luni. Un termostat cu reglare a intensității menține filamentul cald și stabil, adesea prelungind viața becului cu ani. Mai important, elimină riscul ca un releu să rămână blocat în poziția „ON” — un mod de defectare care transformă un terariu într-un cuptor.
Poate sunteți interesat de
Falsa dimineață
Chiar și cu o amplasare perfectă, poți obține rezultate false pozitive din cauza camerei în sine. Eu numesc asta „Falsa dimineață.”
Am avut odată o configurație în care ventilatoarele de răcire porneau la ora 7:00 dimineața în fiecare zi, deși lămpile de căldură erau oprite. Am desfăcut cablurile căutând un scurtcircuit. S-a dovedit a fi soarele. Terariul era lângă o fereastră orientată spre est. Timp de douăzeci de minute în fiecare dimineață, o rază de soare lovea carcasa neagră de plastic a senzorului. Senzorul a sărit la 95°F. Aerul din terariu era rece, animalul dormea, dar sistemul de automatizare a intrat în panică.
Dacă senzorul tău este din plastic negru, este un colector solar. Asigură-te că nici lumina ferestrei, nici iluminatul camerei sau alte surse de căldură (cum ar fi balastul unui corp UV) nu transferă căldură reziduală pe sondă. Senzorul trebuie izolat de tot, cu excepția variabilei specifice pe care trebuie să o controleze.
Analiza modului de defectare
Când în sfârșit montezi acea sondă, nu folosi ventuzele care au venit în cutie. Ele eșuează întotdeauna. Umiditatea și căldura degradează ventuza, iar în cele din urmă sonda cade.
Întreabă-te: Dacă această sondă cade, unde ajunge?
Dacă cade în bolul cu apă, sonda se răcește la 70°F. Termostatul vede „70°F” și cere căldură. Blochează încălzitorul de 150W la putere maximă. Terariul ajunge la 130°F. Apa se transformă în supă. Animalul moare.
Dacă sonda cade direct sub lampa de căldură, citește instantaneu 120°F. Termostatul taie alimentarea. Animalul se răcește, dar nu moare.
Asigură-ți întotdeauna cablurile cu silicon, lipici fierbinte sau cleme de cablu înșurubate (cleme P). Trasează firul astfel încât, dacă suportul cedează, sonda să se balanseze în aer liber, nu în apă sau într-o vizuină. Vrem plictiseală. Vrem un grafic care să fie o linie dreaptă. Dacă sistemul tău este excitant, este greșit.

























